DELAHOYA 2009 – UN AN AL MATURIZARII?

În ultimii ani festivalul Delahoya a trecut printr-o perioadă de regăsire a energiei care l-a făcut să fie cunoscut în toată tara dar si dincolo de granițe, în Polonia si Ungaria. După părăsirea pădurii în care s-a născut, festivalul si-a găsit sălașul pe Aeroportul International din Cluj-Napoca, unde fanii aveau să descopere că festivalul s-a schimbat.

În ultimii ani festivalul Delahoya a trecut printr-o perioadă de regăsire a energiei care l-a făcut să fie cunoscut în toată tara dar si dincolo de granițe, în Polonia si Ungaria. După părăsirea pădurii în care s-a născut, festivalul si-a găsit sălașul pe Aeroportul International din Cluj-Napoca, unde fanii aveau să descopere că festivalul s-a schimbat.
În esență, spiritul Delahoya era același, dar lumea era reticentă fată de noua locație, fiind oarecum prea departe de oraș. Ploile din anii petrecuți aici au afectat puțin reputația evenimentului și au obligat organizatorii să facă o mișcare îndrăzneață pentru a duce festivalul mai departe. Acești 3 ani petrecuți la aeroport au marcat o perioada de tranziție de la „ anii romantici” ai festivalului la maturizare, mai exact mutarea lui la Polus Center.
De ce spun „maturizare” ?

Pentru că anul acesta s-a văzut un festival organizat la standarde mult mai înalte, un festival mult mai sigur pe sine, invitați cu notorietate si lume dornică de party. Din păcate, față de anii trecuți, s-a schimbat, din nou, formatul festivalului.

În loc de 3 nopți de party, au fost doar două, dar având în vedere că au fost două nopti de party în cort, a fost cu atât mai bine, cu sigurantă nu as mai fi rezistat unei a treia nopti în cort. În schimb am avut parte de 3 zile de workshop în interiorul food court-ului de la Polus Center, si acelea presărate cu peripetii.
În prima seară festivalul i-a avut invitati pe Just D’Light, Vania, Max Headroom & Guim Lebowski, Oliver Huntemann, Alex Bau, Lowrider. Astfel a fost o noapte foarte dinamică, deoarece primul dintre ei, Just D’Light a început seara în fortă in bunul stil caracteristic Delahoya, temperat apoi de către Vania, care s-a preocupat să facă lumea să danseze pe ritmuri vesele de house, deviind spre tech la finalul setului. Huntemann a fost previzibil, în sensul că a făcut un set tipic lui, foarte bun si cu mult electro-tech. Personal, m-au surprins spaniolii Max Headroom si Guim Lebowski, auzind până la acel moment prea putine de la ei pentru a-mi putea face o imagine clară despre muzica lor. Nu mi-a luat însă mult pentru a mă obisnui cu ritmurile lor calde, specifice spaniolilor, un tech foarte vesel si plin de vibratii pozitive. Însă deliciul serii a fost setul lui Alex Bau. Un set răsunător, puternic, agresiv, cu momente de acid-techno, un set de un puternic caracter nemtesc. Ce mi-a displăcut însă a fost Lowrider, care nu a fost tocmai inspirat în setul său. Mai exact, Alex Bau tocmai îsi încheiase setul cu o energie debordantă, iar Lowrider a venit cu ritmuri melancolice de tech-house, miscare deloc inspirată pentru o multime în priză. Desi a recuperat tempo-ul pierdut pe parcursul setului său, un sunet amar tot rămânea în urechile tuturor.

De data aceasta nu doar muzica a fost atracția festivalului. O multime de efecte la scenă, o groază de lumini în cort și multe ecrane mult prea late pentru locație, o terasă și o perdea de apă au completat scenariul Delahoya din acest an. Să nu uitam de cele două baruri mai mult decât suficiente pentru a satisface pretentiile unui public însetat mult după răsăritul soarelui. Să nu uităm să amintim de falnicul cort, care prin mărimea lui ne-a salvat de potopul ce se dezlănțuia din norii nemiloși din ceruri. Totuși, din păcate, sunt convins că absolut nimeni nu s-a gândit că în caz de ploaie, apa aceea se va scurge pe undeva din acea parcare. Ghinionul a făcut ca aceea apă să se scurgă prin fața scenei, umezind bine locul. Cu toate acestea, apariția soarelui dis-de-dimineață a făcut ca acele raze să fie cu atât mai bine primite.

A doua seară a fost noaptea traditională pentru Delahoya, noaptea pe care cu toții o priveam ca noaptea principală a festivalului. S-a remarcat asta în principal datorită prezentei publicului specific acestui festival, prezent în număr mult mai mare decât vineri. Pentru aceasta seară line-upul a arătat așa: Maresh, Horace Dan D, Smacs, Marko Nastic, IM 2, Julian si Razor Racun. Românii au fost amândoi la înălțime si au pregătit publicul pentru minunata experiență muzicală alături de Smacs și mai apoi Marko Nastic. Atât individual cât si într-un back to back cei doi au strălucit și au reușit să dea tot ceea ce au putut, muzical vorbind, din ei. Desigur, sunt foarte multe de povestit, dar experiența a fost într-atât de intensă încât noaptea a trecut înainte să realizez. Cert e că s-a făcut repede dimineață, iar frigul nopții a fost înlocuit de o briză plăcută si răcoroasă de dimineață. Total neașteptat a fost setul lui Razor Racun care nu a omis să includă si imnul României ca intro, iar cu un asemenea început, cei prezenți nu s-au grăbit să plece, iar party-ul s-a lungit neobișnuit de mult chiar si pentru Cluj-Napoca.

În concluzie, pot spune că această ediție este cea la care Delahoya a renăscut, cea care a scos la iveală un potențial mare al acestui eveniment, care cu siguranță va continua si in anii următori. Ce mai rămâne de făcut decât să așteptăm cu nerăbdare o nouă ediție Delahoya, mai mare si mai rea.