Till Krüger – The Green / Last Track [200 012]

Till Krüger este un nume care, cel mai probabil, nu vă spune absolut nimic. A apărut inițial pe câteva compilații ale caselor de discuri online apoi a reușit să semneze pentru label-ul din Cologne – 200 Records, care a reușit să-l propulseze spre scena „greilor”. La scurt timp de la această colaborare a apărut și primul său disc, în mai 2010, și de atunci până acum a avut vreme berechet să-și lustruiască acestă a doua operă.


alt Artistul recunoaște că a fost influențat în producțiile sale de muzica impresionantă a lui Jeff Mills și Robert Hood, dar și de europeni precum Joris Voorn și, ascultând cele două piese, nu-i prea regăsim pe americani niciunde în construcția pieselor. Sunetul este mai degrabă o variantă pe steroizi a celui din urmă.

Cele două piese sunt „The Green” și „Last Track” și, după cum spuneam mai sus, sunt piese puternic influențate de Joris Voorn prin sunetele calde pe care le emană. Din fericire, influența lui se remarcă minimal pentru că piesele sunt mult mai vii decât producțiile olandezului. Prima dintre ele este o creație clasică detroit techno care, pe parcursul ei de 10 minute, emană energie pură. Till Kruger a reușit să combine la perfecțiune armonii lungi și unduioase cu bași agitați și bucăți vocale rapide pentru a obține un monstru gata de dezlănțuit în cluburi. Piesa nu este deloc calmă și începe să alerge prin mințile ascultătorilor din primele minute, având în vedere că pe durata ei ai suficient de mult timp la dispoziție ca să alergi dintr-un loc într-altul al ringului de dans fără să te plictisești.

„Last Track” este în schimb un pic mai diferită, artistul preferând o abordare mai atmosferică a piesei. Aceasta este mai lungă decât prima, cu peste 13 minute de sunete, dar durata ei este pe deplin justificată. Artistul a vrut ca aceasta să fie una de final, care să încheie cele mai reușite petreceri. Practic toată construcția ei este îndreptată spre a aduna ultimele puteri și emoții ale publicului. Atmosfera nu este una foarte ritmată, bașii lipsind pe mare parte a ei, dar este foarte intensă și melancolică, iar spre sfârșitul ei armoniile unduioase reușesc să prelungească gustul piesei cu mult după ce ați părăsit locația.

Till Kruger este de abia la al doilea disc și până acum a reușit să întoarcă multe capete în direcția sa. Cum artistul este la începutul carierei, va avea multe schimbări în privința sunetului său, dar când ai un asemenea început, ști că va merge spre bine.