Am redescoperit inelele lui Saturn…

Sâmbătă seara, cu ocazia celor 10 ani de TheMission, am redescoperit inelele lui Saturn și am tras clopotele ca să sărbătorim, dar înainte de asta… a fost un warm-up:

Un warm-up demn de main în multe localuri românești, foarte funky, plin de viață, care și-a îndeplinit misiunea cu brio: a încălzit atmosfera și te-a obișnuit cu cortul mare, blindat și neobișnuit de călduros. La intrare în Arene, era frig și ud, iar atmosfera primitoare din amenajament a atras lumea la petrecere, minimalizând plimbările pe afară. Baruri multe, sunet bun, lume veselă și plină de  vibrații pozitive, acestea păreau elementele pentru o petrecere excelentă.

Era puțin după ora 23 și lumea deja începea să curgă spre fața scenei, iar cortul s-a umplut în scurt timp. Cel mai important la acel moment mi se părea faptul că lumea dansa și ritmurile funky curgeau din boxe la sincron cu stroboscoapele. Aceste din urmă echipamente au devenit în scurt timp actorii principali ai serii.

Pe nesimțite s-a strecurat și Miss Kittin pe scenă, iar după un intro care a reușit să crească tensiunea din sală la cote periculoase, a început să ne cânte. Ne-a prezentat un new-disco pe care toți cei de față l-au gustat: mult bas, nuanțe de electro și influențe retro care i-au făcut pe cei prezenț să se creadă într-o buclă temporară, un loc unde vitorul întâlnește trecutul și totul este posibil. Am mai ascultat seturi de-a doamnei dar una e să asculți înregstrări și alta e s-o vezi live. Practic deborda de energie și ne trăgea și pe noi după ea.

Printre note electrifiante și strigătele brutale de fericire s-a scurs și timpul franțuzoaicei la pupitru, dar nu a plecat înainte de a-și pregăti un final în stil mare. Muzica a devenit mai intensă și luminile scenei s-au pogorât peste public, dar apoi, încetișor a început să se contureze silueta d-lui Mills la pick-up-urile din partea dreaptă. Publicul a început să aplaude și pionierul din Detroit a început să-și construiasc setul epic.

A început opera sa cu clasica „X-102 Re-discovers The Rings Of Saturn”, dusă la extrem după care:

Bas, bas, bas, bas, bas, bas, bas.

Asta a fost elementul principal al setului. Publicul primea o porție de dub techno pentru a simți puterea sunetului, apoi un pic de ceva mai dansant, urmat de ritmuri zămislite în studiourile iadului, culminând într-o aglomerație frenetică de sunete. Brusc, după această succesiune etapele se reiau și de fiecare dată culmea atinsă de mulțimea condusă de sunete era tot mai sus. Pe rând s-au auzit sunete de la Underground Resistance, Axis, ba cred că am auzit și ceva Tresor p-acolo, deși frenezia atingea asemenea cote încât orice sunet devenea de nerecunoscut. Sound-ul era o combinație de X-101-103 meets Planetary Assault Systems featuring Underground Resistance și a rezultat o bijuterie de set și din partea publicului au fost multe victime și puțini au rezistat până la final.
Finalul a fost unul în stil de mare dj: ne-a mai servit o porție din inelele lui Saturn, iar apoi a aruncat peste publicul deja extaziat „The Bells”. Un final perfect.

Alexandru Jijian a venit apoi pentru a finaliza o muncă începută de doi coloși din industrie. Partea bună e că s-a descurcat bine de tot la acest job.

La afterhours din Studio Martin a venit chiar Sis, dar noi nu am apucat să ajungem acolo. Jeff Mills este un muzician compleșitor și era păcat să risipim extazul adunat în timpul setului acestuia.

 

TheMission, la mai mulți ani!