Ediția din 2013 a festivalului Peninsula a părut de la bun început una în care organizatorii vor avea mari aventuri cu desfășurarea evenimentului. Pe lângă problemele ridicate de noul loc, organizatorii s-au lovit și de o piață mult mai competitivă în care au fost nevoiți să atingă un standard destul de ridicat, setat de cei de la Electric Castle cu abia o lună înainte. Să vedem cum s-au descurcat. 

Logistic vorbind, Peninsula  a fost un eveniment imens. Scara la care s-a desfășurat totul a eclipsat tot ce s-a realizat la Tg-Mureș și a făcut ca vechiul format să pară un joc de copii. În esență formatul a rămas neschimbat, cu cele 4 scene tradiționale, dar la care s-au adăugat o mulțime de scene secundare. Cu cel puțin 10 scene, Peninsula rămâne și în acest an cel mai mare festival de pe scena românească. Din păcate, densitatea prea mare a făcut ca totul să pară un pic haotic pentru că zonele au fost prea puțin delimitate, și nu toate au fost inspirat așezate. De departe, cele mai bune zone din festival au fost Insula Janis și Bruno Wine Garden, organizate în așa fel încât să ofere participanților un popas intim.

Efortul depus de organizatori pentru amenajarea spațiului a fost unul imens. Nu e ușor să miști sute de oameni pentru a amenaja aproape 50 de zone de activități distincte, dar munca depusă s-a văzut. În doar câteva zile organizatorii au transformat două clădiri abandonate ale unei foste unități militare și zona adiacentă într-o zonă potrivită pentru festival.

Din păcate, ediția a fost una plină de ghinioane. Pe partea muzicală, Peninsula a avut de suferit chiar înainte de începerea evenimentului. Pe ultima sută de metri au fost anunțate câteva anulări de concerte, iar programul s-a modificat ușor pe parcurs. Deși anunțate corespunzător pe internet, la fața locului evenimentul a părut imuabil. Pentru noi au fost în medie doar două concerte interesante pe seară, prea puțin pentru un eveniment de așa dimensiune. Mai mult, la Freedom Arena calitatea invitaților a scăzut simțitor. Exceptându-i pe Umek, Pete Tong și Horace Dan D, invitații nu au reușit să atragă nici măcar prin numele lor. Un mare succes a avut însă Kiss Terrace unde Utah Jazz și Stamina MC, Camo & Krooked & MC Youngstar, N.O.H.A și Modestep au reușit să încânte o mulțime bună. La scena principală, Paul Kalkbrenner  a stârnit valuri de aplauze, chiar dacă noi nu am fost prea impresionați. Mai încântați am fost de prestația lui Albarosie sau de cea a celor de la Ska-P, care au știut să facă și un pic de activism.

Peinsula a suferit din cauza lipsei unui line-up puternic și asta s-a reflectat în special în cifre mai mici de prezență. Până la urmă, un festival de muzică e doar un bar supradimensionat dacă lipsesc atracțiile sonore. Cu toate acestea, locul de desfășurare a evenimentului este foarte promițător și probabil nu au vrut să riște totul de la prima ediție pentru că anunțul mutării din orașul natal a stârnit mari controverse între fanii evenimentului.

Suntem convinși că până la ediția următoare lucrurile se vor așeza mai bine. De fapt, trebuie să se așeze altfel evenimentul se va stinge. Oferta de evenimente este acum una destul de bogată și ar fi păcat să nu existe concurență între ele.